27 februarie
Stiam ca o sa te vad, stiam ca o ne simtim confortabil unul in preajma celuilalt, stiam ca o sa te iau in brate, ma gandeam ca poate o sa devenim mai intimi, dar nu m-am gandit ca 2 luni mai tarziu o sa fim aici, asa, cu toate ca visam acest lucru.
A plouat peste noi seara, cand ne intorceam acasa, si am savurat fiecare secunda. Apoi a plouat si pe mine cand eram singur si nu intelegeam de ce, atunci nu mi-a mai placut. Nu a fost usor, dar am asteptat sa se indrepte vremea si tu erai acolo. Viata mea se schimbase in bine si nu aveam cui sa-i multumesc in afara de tine.
Imi amintesc cand ne-am intalnit intamplator intr-o seara. Ne-am luat in brate si ne-am sarutat ca si cum era ultima noastra sansa, desi nu era decat una dintre primele. Stiu cum radiam de fericire cu telefonul in mana atunci cand ti-am primit mesajul, cum am inteles ca nu am nevoie de mai mult de atat. Constientizasem ca tu esti tot ce-mi doresc. Dupa multa vreme tot ceea ce faceam avea un inteles si tot ceea ce simteam era adevarat, profund.
Si uita-ne acum. Aproape 8 ani de cand ne cunoastem si 2 luni de cand suntem mai mult decat am fost vreodata.
Imi amintesc cum storceam noaptea de Inviere de fiecare minut pentru a mai sta impreuna cateva clipe, cum gandul meu era intotdeauna la tine, indiferent ca erai la sute de kilometri departare si ajuns aici nu vreau sa mai pierd nimic.
Ador sa adorm cu tine in gand, ador sa te iau in brate dimineata si sa simt mirosul de care mi-a fost atat de dor si ma simt implinit stiind ca si tu simti la fel. Fiecare zi e o dovada a faptului ca te iubesc enorm, zi in care cea mai mare temere a mea e ca te-as putea pierde.
Acum ma culc si eu. Si o sa ma gandesc la toate lucrurile pe care le-as face daca as fi langa tine, lucrurile despre care ador sa-ti vorbesc pentru ca de multe ori, expresia fetei tale face mai mult decat o suta de cuvinte.
thorski 