Posts Tagged ‘ meci ’

Baietii o jucat bine, da’ i-o batut scarbile-alea.

Incepand cu provocari ca „cine scuipa mai departe”,pana la activitati care necesita macar partial un efort intelectual, pot spune ca nu exista competitie pe care sa nu-mi doresc sa o castig.

Bineinteles ca si provocarile trebuie clasificate, asa ca voi propune doua grupe:

1 – Provocari carora le dau curs din plictiseala sau din bun simt pentru ceilalti concurenti si 2 – Competitii la care iau parte cu un singur scop suprem: sa castig.

Grupa 1 e relativ usor de explicat : Niciodata nu o sa fiu fericit cand pierd, asta e sigur, dar deznodamantul nefavorabil nu o sa-mi provoace un atac de cord pentru ca spiritul meu apache de lupta stie ca exista o posibilitate foarte mare sa nu ma impun.

Insa la grupa 2 situatia se schimba dramatic si sa te fereasca Bunul Dumnezeu sa fii in preajma mea daca pierd.

In primul rand tu nu castigi pentru ca ai fost mai bun ca mine, sa fie clar, m-ai batut pentru ca am gresit eu si indiferent ca vorbim de DotA, baschet sau orice alta manifestare a zeului din mine, toate situatiile au o explicatie :

a) Ma doare spatele. Da, ma fraiere, tu nu sti cum e ! Nu pot nici macar sa ma leg la sireturi, cum sa alerg dupa tine?! (orice activitate care necesita arcuirea spatelui).

b) „Tot vorbesc ai mei in camera si nu ma pot concentra. Intelege ca nu pot sa fiu atent…, nu se pune faza asta!” (se aplica cam la orice joc video).

c) „Sunt obosit, frate, toata saptamana m-am trezit la 6, am avut si antrenament la liceu, mi-a gasit si tata de lucru, azi nu pot sa sar ca de obicei…” (la baschet).

d) „Ratatule daca ziceai ss/ veneai si tu/ dadeai in el nu muream! Ce pula mea dai semnal daca nu vi?” Aici se pot trece si mari vorbe de duh pe care le aud meci de meci precum ” Ce bun era un Zeus acum…” sau ” Daca nu ati facut un hex…”, dar asta e alta poveste(la DotA). Si lista poate continua cu siguranta, explicand de ce nu am castigat la carti, pe XBOX sau in alte situatii cand avem Mercur Retrograd.

Foarte important e si modul in care ma manifest cand pierd:

Daca sunt afara optiunile sunt nelimitate: maltratarea animalelor sau copiilor care imi ies in cale, picioare in gard, stalpi,organe genitale, gemete de imperechere la rinoceri si bineinteles evocarea mebrilor decedati ai familiilor implicate, in timp ce intre patru pereti reactiile adverse la infrangere se manifesta prin transpiratie, dureri de cap, puls ridicat si infamul „fmm” adresat necunoscutilor.

ANEXA 1

„My favourite dunk is dunking on children”

ANEXA 2

„gg

lol

nici n-am luat rapera”

O gura din sticla pentru mine, ca intamplator nu pierd niciodata si una pentru cei care ma suporta.

Glasgow Rangers – Unirea Urziceni 1- 4

Uite ca se poate! Sa joci in Scotia, la 2500 de kilometri de casa, sa incepi practic meciul in dezavantaj, sa te ridici ca apoi  sa iti calci in picioare adversarul si toate astea in numai 90 de minute. Multumim Urziceni!

%d blogeri au apreciat asta: