Lena Meyer-Landrut

Gata, de azi sunt un om mai bun! Pentru voi, fratilor! Numai pentru voi! Am observat ca sunteti atat de multi voi cei care ajungeti aici cautand Lena Meyer-Landrut sau Lena Meyer-Landrut upskirt incat ma simt obligat sa va ofer linistea sufleteasca de care aveti atat de multa nevoie:

E ea! Da! Fara sutien si foarte probabil, fara chiloti! Gata, asteptarea a luat sfarsit. E uda si sare in piscina, inchideti ochii si imaginati-va ca va stropeste!

Penalii curului…

Anunțuri

Mi-e lene sa ma omor

Am vrut sa scriu, dar imi e mult prea somn. Pacat. Am impresia ca sunt in verva si ca maine o sa-mi fi pierdut toata inspiratia. Ma rog, o lungesc inutil, noapte buna.

PS: Doar mie mi se pare ireal cat de usor i-a prostit si lucrat la sentiment pe cei din juriu si de acasa, Tutu Adrian, cel care a castigat Romanii Au Talent?

O noapte in paradis

Bai, si cum spuneam sau nu spuneam acum 3 luni de zile cand am scris ultima data, ori mi-e prea lene ori uit ca as putea sa scriu aici.

Inca de dimineata m-am gandit sa o fac, dar m-am uitat printr-o lista mai veche cu bloguri si am citit niste chestii atat de proaste incat imi pierdusem motivatia. Asta pana cand m-am uitat la Bendeac si la Radu pe blog, adica un fel de personaje antitetice ale bloggingului romanesc si mi-am regasit speranta. Bendeac povestea despre un profesor care stia cum sta treaba: “Teatru se face cu sange si sperma!” si Radu a spus despre Alice ca „gandeste cu mucii”. Mi s-a parut suficient.

***

In fine. Acum am alta dilema. De ce pula mea, la inceputul fiecarui capitol dintr-o carte, nu ca-s fi citit multe, prima litera de pe primul rand e scrisa cat jumatate de pagina. Futu-ti fata aia, e un titlu, e spatiu, de obicei sunt numerotate capitolele, n-am nevoie de stilizarea ta, frate. Nu inteleg de ce e nevoie sa imi fut eu ochii. Cum ar fi ca la scoala (sau facultate pentru astia mai docti), la inceputul fiecarei lectii sau curs, sa pui o litera cat pagina si sa te apuci sa scrii ca prostul in jurul ei?

***

Vere, eu as folosi diacritice, da bine, as putea sa fiu mai plastic si colorat in exprimare, dar n-am scris mai mult de 4 litere cu diacritice in viata mea. Si asta doar ca sa vad si eu ca se poate. Nu pot, imi pare rau.

***

Mi-e prea lene ca sa imi citesc din articolele vechi, dar am citit pagina Despre mine si era atat de ipocrit si Eminescian tot ceea ce scrisesem incat m-am simtit nevoit sa sterg totul.

***

Studiu de caz.

Nu sunt hater, dar oricat as incerca nu pot sa inteleg cine si de ce a scris versurile alea atat de prost. Nu sunt mare liricist, insa daca ma pun pe scris rime atunci cand ma cac sunt mai bune decat ce am ascultat in melodia asta. Ideea cu Bodo este foarte buna si refrenul suna foarte bine, dar imi este imposibil sa inghit strofele alea si imi place sa cred ca am ascultat ceva hip-hop la viata mea si inca ascult.

Imi place Uzzi, si Strazile inca imi face pielea de gaina dupa multi ani, dar nu pot sa diger melodia asta, imi e imposibil.

In concluzie: „daca nu era cu tine il insela cu tine.”

 

 

Alternative

Ai observat vreodata ca daca ai trei tuburi de pasta de dinti in baie, o sa te speli cu cel putin doua odata si cu siguranta de mai multe ori pe zi? Sau ca atunci cand te duci sa iti cumperi o Cola, stai cinci minute in fata frigiderului din magazin, iti iei un Sprite si dupa ce iei prima gura spui: „ce-as fi baut o Fanta…”?

Asta e probabil unul din motivele pentru care trebuie sa le intelegi pe femei, le e greu sa se hotareasca cu ce se imbrace: te trezesti gandindu-te ca te imbraci cu ceva, pana iesi din dus ai ales deja altceva, te imbraci pe jumatate si te razgandesti, alegi cateva haine (desi parca te roade ca nu e totul asa cum ar fi trebuit), iesi din apartament, te intorci din fata blocului pentru ca nu ti-ai luat esarfa si iti este frig, pleci iar si pana ajungi unde aveai treaba iti dai seama ca ziua ta oricum a inceput cu stangul pentru ca nu te-ai imbracat asa cum ti-ar fi placut.

 

Romeinian edvartaizing

Reclama asta e teoretic suficient de dulce incat sa provoace diabet si celui mai sanatos pancreas si totusi nu o face. Indeajuns de enervanta incat sa iti atraga atentia, dar nu pana la punctul in care iti vine sa iti bati televizorul cu telecomanda.

Aici am aceasi problema. In mod normal spotul asta e enervant pana la Dumnezeu si inapoi. De parca ti-ar vinde ADHD. Si totusi… nu poti, nu poti sa nu te inmoi cand vezi un ursulet cantand despre parizer, ar fi inuman.

La multi ani 2011!

Avand in vedere ca luna asta s-a implinit un an de la primul meu articol pe acest blog m-am gandit ca e necesar un articol de incurajare. Oricum nu il citeste nimeni, deci pula mea, sa-mi traiesc!

Am doua mari probleme in seara asta:

1 – Basescu. Pe cuvantul meu ca nu stiu ce a mai facut sau de ce e atata agitatie cu guvernul nostru, dar l-am vazut foarte des la televizor in ultima vreme si de fiecare data parea semi-alcoolizat si mai plictisit ca mine. In plus, imi da senzatia ca de cele mai multe ori nici el nu crede ce spune si din cauza asta il bufneste rasul. Il injur si schimb canalul.

2 – Tarancile. Draga mea, stiu ca esti sensibila, un adevarat dar de la Dumnezeu, dar asta nu e tot. Degeaba iti dai cu gloss pe buze daca iti pute gura, nu mai are niciun efect. Si te rog mult de tot, cand iti faci unghiile strege oja veche, doar pentru ca a sarit pe alocuri nu inseamna ca nu mai exista. Aspectul de ravena de pe varful degetelor tale imi face sila. Esti la fel de speciala ca atunci cand ai pamant sub unghii. Sau herpes. Sau toate la un loc.

Si nu, titlul nu are legatura cu articolul. Ar fi putut la fel de bine sa fie „Tratament herpes genital”. Oricum as fi avut mai multi vizitatori asa. E blogul meu, ori suntem golani ori nu mai suntem?!

 

Oameni

Cunoastem mii de oameni.

Pe unii mai mult, altora le stim doar numele, unii ne-au ajutat cand eram jos, altii uita sa te salute cand trec pe langa tine, unii ti-au zambit cand ti-au vandut un ziar, altii stiu cele mai ascunse secrete ale tale, multi sunt falsi, cativa ti-au dat o bere, altii te-au ascultat plangandu-ti de mila in fata ei, unii te-au vazut deprimat, altii doar in cele mai bune momente, insa majoritatea dintre ei nu au nici cea mai vaga idee despre cum esti tu cu adevarat.

Avem o multime de relatii, cunostinte, legaturi si totusi trebuie sa te intrebi uneori pe cine cunosti cu adevarat.

Si pe tine, pe tine cine te cunoaste? Cui ii pasa cu adevarat de tine si de ceea ce esti tu de fapt?

Mai mult nu e intotdeauna mai bun. Invata sa ii tii aproape pe oamenii pentru care chiar esti important indiferent de numarul celor din jurul tau.

%d blogeri au apreciat asta: