little pleasures

Mood: cocktail emotional;

Song of the day : Kid Cudi – Soundtrack 2 my life;

Anthem :

Nu stii niciodata ce iti rezerva viata. Ti se spune mereu asta, dar nu esti mereu convins. De cele mai multe ori crezi ca iti vei pune planurile in aplicare si ca totul va fi asa cum ti-ai imaginat, dar nu realizezi ca esti atat de mic in fata sortii.

Ieri dimineata credeam ca ziua de azi nu poate sa aduca nimic nou. Totul parea stabilit: trebuia sa fiu acasa si sa fac cumva sa treaca timpul fara sa ma chinuie prea tare plictiseala. Pana la ora 3 dupa-amiaza am aflat ca o sa fiu la 150 de kilometri de casa si vestea a venit asa cum nu m-as fi asteptat vreodata. Poate nu am aratat-o suficient, dar le datorez totul fratilor mei si lucruri ca astea nu se uita niciodata.

***

Dupa doar o ora de somn, o tura cu personalul, ore intregi de stat in fum de gratar si nu numai, tot felul de licori mai mult sau mai putin alcoolizate, dupa tot ce ar fi trebuit sa ma faca sa ma preling de oboseala, ma simt mai treaz ca niciodata. Daca as putea sa simt asta si pe interior…

***

Azi am invatat ca lemnele nu sunt absolut necesare pentru a face un gratar. Cu suficienta determinare si o sticla de motorina, orice coceni se transforma in jar. Dupa 2 reprize de imitat „License to grill” cred ca si sosetele imi miroseau a fum si asta nu ar fi nimic daca dintr-un exces de zel nu mi-as fi ars  bretonul. Noroc ca am fost apreciat de baieti cu replici ca „fututi mortii ma-tii, era sa-ti dai foc” si „oh, you shouldn’t be alive”…

Tot azi am inteles ca e putin cam greu sa intorci micii pe intuneric si ca niciodata nu esti suficient de satul cat sa refuzi nachos.

***

In ciuda faptului ca nimeni nu asculta in mod deosebit manele, in grupul asta nimic nu trezeste o reactie in lant atat de acida ca atunci cand interpretez in stil propriu un refren specific.

Ca sa pastram registrul muzical, am hotarat de comun acord ca nimeni nu reprezinta Salajanul mai bine ca Puya. Lil’ Wayne nu face pentru New Orleans ce aduce Puya la noi in cartier. Ai senzatia ca orice melodie de a sa te transpune in capatul strazii.

***

What you see is what you get, dar se pare ca nu mereu. Luni credeam ca am totul, marti credeam ca am pierdut ce aveam mai bun in viata, miercuri m-ai invatat ca lucrurile profunde nu se schimba niciodata, acum imi mai ramane sa invat cum sa privesc peste lucrurile marunte care nu ma lasa mereu sa vad mai departe de ambalaj.

Si sigur nu se simte mereu asa, dar poate ceea ce am acum e mai bun decat tot ceea ce a fost vreodata. As vrea sa am raspunsul la toate astea si totusi un lucru stiu sigur in fiecare moment.

Mi-as fi dorit sa fii aici cu mine si as fi pretuit fiecare secunda in care te-as fi simtit cum respiri langa mine si cum faci toate lucrurile mici care ma fac sa zambesc.

Do you remember :* :> 😛 =p~ ? i simply can’t stop thinking about you.

    • svtsd
    • 9 aprilie 2010

    … speechless. sper ca stii cat de mult as fi vrut sa fiu acolo.
    J.T’.

  1. Nu stiu cum si nu stiu de ce,dar mi s-au umezit ochii cand am citit ultimul paragraf.Pentru ca in momentul asta trec cam prin acelasi lucru.Nu stiu daca e chiar acelasi lucru sau daca e doar interpretarea mea…dar stiu ca mi-a facut curaj sa scriu despre ce simt.And for that I should thank you. 😉 :*

    • Geo
    • 9 aprilie 2010

    Si mie, imi vine sa plang! Da’ si cand m-oi duce la manele diseara! VAI! Nu mai scrie ma pe blog, esti la munte, distreaza-te. Saluta-mi fanii de pe-acolo! 😀

    • Sa te fereasca bunul Dumnezeu sa faci vreo prostie la manele, diseara!

    • Geo
    • 11 aprilie 2010

    Acum chiar imi vine sa plang! Nu mai beau in viata mea! Si nici nu mai fumez!

    • Geo
    • 11 aprilie 2010

    Da’ si cand mi-oi reveni :)))))))))))))

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns către Geo Anulează răspunsul