Strania poveste a lui Rudolf

Nu e niciun secret pentru nimeni, ca Mos Craciun este un batran pervers, dar nu ne-am fi imaginat niciodata ca asta ii poate aduce sfarsitul bietului Rudolf.

In timp ce baba Craciunita lucra cu Strumfii la un model revolutionar de drujba, cadoul perfect pentru un tamplar, Mos Craciun cauta tot felul de scuze pentru a merge la femei. Azi ca pune Dura Lube in sanie, ieri ca e la croitor pentru noul costum cambrat, maine cu renii la veterinar si tot asa.

Cea care ii furase inima si in acelasi timp mintile Mosului, era o tanara dansatoare la bara din Jakarta, pe nume Ratih. Lui i-a placut ca-l sugea meserias, iar ea credea ca asta e biletul de iesire din viata de curva ieftina pe care o ducea. Urma sa fie plimbata in jurul lumii, in fiecare an si in plus, Mosul invatase cu siguranta, in cateva sute de ani de activitate, cum sa satisfaca o femeie. Nu intelegeti gresit, Ratih nu era vreo bomba sexy. De fapt, nu era deloc frumoasa, era slaba, baietoasa, dar stia multe jocuri perverse si asta era tot ce conta pentru Mos.

Rudolf ducea o viata trista. Nu avusese in viata lui un ren cu vagin. Fiind intotdeauna primul inhamat la sanie, ceilalti reni priveau intotdeauna direct la inelul sau maron. Gurile rele spun ca, de plictiseala, golanii din spate l-au molestat de cateva ori de-a lungul anilor. Batranul in rosu avea o slabiciune pentru Rudolf. Acesta din urma ii fusese intotdeauna alaturi. El era cel care il aduna din nameti si il arunca in sanie atunci cand era prea beat ca sa-si continue calatoria de unul singur.

Intr-o seara ca oricare alta, dupa o zi cu nimic mai speciala decat cele ce au trecut, o fapta necugetata avea sa schimbe vietile tuturor. Cu gandul de a-l impresiona pe Mos, Ratih s-a hotarat sa-i pregateasca cina. Gatise o data. Sandwichuri la cuptorul cu microunde. S-a gandit ca asta nu avea sa-l sensibilizeze pe rosiatic, asa ca a decis in scurt timp sa pregateasca friptura la cuptor. Usor de spus,dar greu de facut. Nu stia cum merg treburile la Polul Nord, unde sunt hypermaketurile, daca e vreo macelarie deschisa non-stop sau ceva asemanator si in plus, exista riscul sa ii atraga atentia babei Craciunite. Nu vezi in fiecare zi la Polul Nord, o asiatica imbracata preponderent in piele roz. Deznadajduita, Ratih se aseaza in zapada in fata garajului de sanii. Priveste la reni si se gandeste de ce sunt oare atat de importanti pentru Mos Craciun, cand acesta si-ar putea permite cu usurinta un avion particular. Pareau atat de naivi, la un pahar de seva de ienupar, ascultand Pepe. Rudolf le explica cum niciun alt artist nu l-a atins atat de adanc ca Fuego, cu albumul sau de colinde. Ceilalti reni au chicotit cand au auzit „adanc” si „atingere” in aceeasi fraza. Fara nicio explicatie, Ratih ridica cheia cu care Mosul isi regla suspensiile la sanii si cu un exces de violenta ii zdrobeste capul lui Rudolf. Avea de gand sa prepare friptura cu una din pulpele renului. Ceea ce a si facut. In timp ce carnea macra si frageda a lui Rudolf se rumenea in cuptor, fata decide sa jupoaie pielea de pe cadavrul sau si sa isi faca o pereche de cizme cu blanita. Nimic mai usor, pielea si blanita lui erau perfecte, era pregatit in orice moment ca o femela de ren sa il observe, aspectul sau era imaculat. Desi cusute stramb, cizmele erau calduroase si comode asa ca Ratih le-a pastrat in picioare.

Cateva ore mai tarziu, Mos Craciun ajunge la garaj. Desi era afumat bine, linistea apasatoare din preajma sa l-a facut sa inteleaga ca ceva rau s-a intamplat. In zapada, la cativa metri in fata sa, o pata mare, rosie se intindea in zapada.Mosul cade in genunchi si izbucneste in lacrimi. Nasul rosu al lui Rudolf zacea in zapada. Vede cheia acoperita de sange si intelege exact ceea ce avusese loc. Decide sa intre in casa si sa se prefaca ca nimic nu s-a intamplat, astfel incat razbunarea sa fie nemiloasa. Intra in bucataria improvizata din garaj, o ia in brate pe Ratih, o apuca de fund si o saruta pasional. In camera era un miros de carne arsa. Mosul stia ca pulpa carbonizata a lui Rudolf il privea dintr-o tava unsuroasa. Resemnat isi lasa privirea in jos si observa cizmele Ratihei. Nu ii venea sa creada ca asta era tot ceea ce ramasese din prietenul sau cel mai bun: o bucata de carne prajita si niste cizme asimetrice. Pretinzand in continuare ca nimic nu s-a intamplat, Mos Craciun pleaca la baba Craciunita si se intoarce cu noua drujba din titanium. Fara sa schiteze nici cel mai mic sentiment se arunca asupra Ratihei si o transforma intr-o gramada de membre si organe.

Trist si sufocat de singuratate, Mos Craciun hotareste sa distruga tot ceea ce i-ar putea aminti de Ratih si indeosebi de Rudolf. Arde cizmele cusute de fata si amesteca cenusa obtinuta cu snaps. Toarna bautura intr-un pahar murdar si da totul pe gat, sperand ca odata cu asta, toate amintirile dureroase sa dispara.

Ratih, sau mai bine spus, ceea ce a ramas din ea, a fost adunata intr-un sac rosu, pe care el nu-l mai folosise de cativa ani si aruncata in Oceanul Indian.

Mos Craciun stia ca nimic nu avea sa mai fie ca pana atunci. Viata sa se schimbase in totalitate.

Exista totusi si un lucru bun, fara de care, probabil ca Mosul nu ar mai fi fost la fel. Pierderea suferita l-a facut sa se apropie de baba Craciunita si se pare ca focul pasiunii dintre cei doi s-a reaprins.

Acum, Mos Craciun asculta Fuego in fiecare zi. Stie ca de undeva de acolo, de sus, steaua lui Rudolf il vegheaza in fiecare zi.

2009

12/05

CATEGORY

Uncategorized

TAGS

Craciunita
Jakarta
Mos Craciun
nuvela
Rudolf

Write comment